Amita Bhose


Amita Bhose

«« inapoi

Cu Amita Bhose despre Eminescu si Tagore


Consemnat în 1986 de Traian Blajovici

-Tema ati cuprins-o într-o digresiune, acum zece ani, când, la Oradea, ati vorbit, într-un cadru festiv, iubitorilor de literatura despre Eminescu si India; cu acest titlu avea, ceva mai târziu, sa vi se publice teza de doctorat în Editura Junimea (1978). Am recitit paginile referitoare la "surprinzatoarele" coincidente si paralele între viata si opera celor doi mari creatori de poezie (p. 65); la pagina 11 3, amintiti conferinta tinuta de R. Tagore la Teatrul National din Bucuresti, 22 noiembrie 1926, în care poetul indian a pomenit ca fiica doctorului N. Mugund (indian stabilit în România, n.dv.) i-a citit o poezie a lui Eminescu, de unde el si-a dat seama ca limba româna are multa poezie si ritm. Dar i s-a parut ca acest poet avusese multe suferinte în viata; de aceea: "poezia sa s-a terminat în revolta, si nu într-un imn de bucurie. De ce exista atâta amaraciune într-o tara asa de mica? s-a întrebat Tagore.
- Sigur ca da, avem în fata doua vieti atât de diferite si, totusi, doua personalitati atât de asemanatoare. Amândoi - poetul national al României si cel al Indiei - au si n-au trait în aceeasi epoca istorica si la distanta unul de altul. Tagore s-a nascut în 1861 - unsprezece ani mai târziu decât Eminescu - si s-a stins din viata în 1941. Poetul indian a fost, asadar, martor al suferintei umane în cursul celor doua razboaie mondiale, experienta dureroasa de care Eminescu a fost scutit.
Eminescu si-a petrecut anii copilariei la tara, în sânul naturii, pe când Tagore a fost nascut si crescut într-un oras metropola, Calcutta, pe atunci capitala Indiei. Viata creatoare a lui Eminescu a fost, aproximativ, de 15 ani; viata creatoare a lui Tagore a fost mai bine de o jumatate de secol. În timpul vietii lui Eminescu, numai un volum de poezii ale sale a vazut lumina tiparului; Tagore a publicat peste 200 de volume, între care 56 de volume de poezii, 49 de piese de teatru, 12 romane, 12 volume de nuvele si 63 de eseuri.

- Despre "prezenta " lor în cuprinsul literaturii universale... În timpul vietii lor si astazi, ce stiti si ce ne puteti spune?
- Desi Eminescu a fost considerat un poet genial în tara sa, numele lui n-a fost prea cunoscut peste hotare, cât timp a trait; ascensiunea lui în atentia publica universala s-a produs - mai usor, ce-i drept, dar sigur - dupa aceea. În schimb, Tagore a fost privit, spre sfârsitul vietii sale, ca un mentor al tuturor gânditorilor din India. A fost întâmpinat ca marile personalitati ale lumii din domeniul culturii si al politicii. În 1913, i s-a decernat Premiul Nobel pentru volumul de poezie Gitanjali (Ofranda cântecelor), tradus de el însusi în engleza. A fost primul asiatic caruia i-a fost acordat acest premiu international.

-Datele biografice si universul poetic ale creatorului?
-În general, asemenea date nu ne ajuta sa patrundem prea adânc în universul poetului; asa cum a spus Tagore: "Nu-l vei gasi pe poet în biografia sa".

- Asemanarile?
-Vietile interioare ale acestor doi mari poeti, care au trait pe doua meridiane ale lumii si care nu s-au cunoscut niciodata, ne surprind cu unele asemanari izbitoare. Desi amândoi au participat intens la viata social-politica a tarilor lor, ei si-au dus viata izolata în lumea cugetarii. Viata de familie a lui Tagore a fost de scurta durata; desi a fost un sot si un parinte bun, el s-a daruit mai mult preocuparilor intelectuale decât vietii de familie; Eminescu nici nu si-a împlinit idealul întemeierii unei familii, ideal cântat în atâtea din marile sale creatii! Poetul român a fost crescut în atmosfera rurala a patriei sale, iar Tagore într-un climat citadin; natura a fost primul si principalul izvor al celor doi poeti. Creatiile amândurora îsi au radacinile în cultura autohtona; totodata s-au inspirat din cultura universala. Ca un stejar sau ca un ficus, ei si-au extras seva creatiei din solul natal si si-au întins ramurile si roadele în cerul nemarginit al lumii.

-Credeti ca se poate stabili si o apropiere între preocuparile si aspiratiile lor, asa cum apar ele din ceea ce avem, ca aleasa
mostenire, de la ei?
-Într-adevar, se poate vorbi, la amândoi, de genii multidimensionale - poeti, prozatori, gazetari, dramaturgi; Tagore, în plus, a fost (si) muzician, compozitor, actor, regizor, coregraf si pictor. Dar, cu toate acestea, fiecare a fost, înainte de toate, un mare poet. Amândoi s-au pronuntat pentru adevar si dreptate; în acest sens, au apucat drumul cugetarii, al meditatiei, spre problemele filozofice. Întrebarile legate de noima vietii si a lumii, întrebari care i-au supus la mari framântari, si-au gasit expresie în poezie si tot pe calea aceasta au mers spre "aflarea" raspunsurilor. În felul acesta, poezia, pentru ei, n-a fost doar o muza; le-a fost viata însasi.
Când au simtit pasii mortii - Eminescu prea timpuriu, Tagore la 80 de ani - fiecare si-a semnat epitaful artistic în versuri. Eminescu si-a dorit reîntoarcerea în pamântul natal si pe malul marii, Tagore si-a închipuit plecarea din lumea aceasta ca un voiaj etern, în infinit - "Oceanul linistii" -, unde Steaua Polara sa-i lumineze drumul...

- Ar trebui sa încheiem aici dialogul nostru, pe care ati avut amabilitatea sa-l acceptati; ne permitem sa adaujam un final, desprins dintr-un nu prea îndepartat articol, pe care, fara îndoiala, îl recunoasteti si-l acceptati si-aciim. Cu referire la un indianist englez, aflam ca el se astepta ca în Apus sa se realizeze sinteza celor doua mari culturi, dar "sufletul indian n-a fost, nici n-a putut sa fie transplantat în solul apusean. În schimb, poetul tarii Mioritei l-a integrat spiritualitatii poporului sau. [..] Mihai Eminescu e singurul poet european care a facut India nemuritoare în tara sa. "



«« inapoi