2 iulie 1991
emisiune radiofonică
Cunoscutul poem filosofic Bhagavad-gita, pe scurt Gita, face parte din eposul Mahabharata; cele 18 cânturi ale lui constituie un dialog între Krişna şi Arjuna. În războiul istoric din Kuruksetra, Arjuna, cel mai viteaz dintre toţi, a condus armata fraţilor dezmoşteniţi. Krişna, Dumnezeul coborât pe pământ, i-a condus carul, fără să ia parte la luptă. După ce s-a dat semnalul din ambele părţi, Arjuna, uitându-se la armata verilor săi, acum duşmani, a fost doborât de o adâncă mâhnire. Cum putea să lovească rudele şi prietenii? Ar fi preferat să fie ucis de ei decât să-i ucidă. Perplexitatea eroului este descrisă în primul cânt numit "Descumpănirea lui Arjuna". Krişna îl îmbărbătează, explicându-i legea cosmică ce determină mersul universului. Cânturile care succed se numesc "Yoga discriminării", "Yoga faptei", "Yoga cunoaşterii şi a faptei", "Yoga renunţării", "Yoga concentrării", "Yoga cunoaşterii şi a înţelegerii", "Yoga salvării în Brahman", "Yoga tainei regeşti" şi "Yoga întruchipării divine".
Esenţa filosofiei expuse în Gita poate fi rezumată într-o singură afirmaţie - na hanyate hanyamane sarire - "sufletul nu este ucis când trupul este ucis". El este nemuritor, neschimbător şi neafectat de nici o lovitură. Fapta determină destinul uman. Cei care au încălcat legea morală deja sunt sortiţi morţii; Arjuna va efectua doar un fapt împlinit. Krişna îl convinge că nu-l va atinge nici un păcat, dacă luptă pentru nimicirea răului fără a râvni vreun câştig personal. "Făcând egale fericirea cu suferinţa, câştigul cu pierderea, victoria cu înfrângerea, spune zeul, fii gata de luptă; aşa nu-ţi vei atrage păcatul".
Arjuna ajunge să ştie că tocmai El, Krişna, este Suremul Stăpân Divin, Paramesvara. I se trezeşte dorinţa de a-i vedea înfăţişarea cosmică. Datorită privirii transcedentale, cu care a fost înzestrat, Arjuna asistă la magnificul fenomen cosmic, sublim şi îngrozitor în acelaşi timp. Creaţia este pătrunsă de un dinamism perpetuu, unde naşterea şi moartea, crearea şi distrugerea se completează reciproc. Nemaiputând să reziste, eroul-muritor strigă: "Văzând cele nemaivăzute încă, sunt înfiorat; mintea mi-e cutremurată de groază; îndurare Stăpân al zeilor, adăpost al lumii! Arată-mi doar forma Ta, o, zeule. Cu coroană, cu ghioagă, cu disc în mână, doar aşa vreau să Te văd". După ce Krişna reia privirea suprasenzorială pe care i-o dăruise lui Arjuna, dialogul continuă. Urmează cânturile "Yoga dăruirii de sine", "Yoga discriminării între natură şi spirit", "Yoga deosebirii celor trei tendinţe", "Yoga spiritului suprem", "Yoga deosebirii dintre starea divină şi cea demonică" şi "Yoga deosebirii celor trei credinţe". Poemul se încheie cu replica lui Arjuna, "Oriunde se află Krişna, Stăpânul Divin peste yoga, oriunde se află Arjuna, purtând arcul, acolo se află şi măreţia şi biruinţa şi viaţa plină şi cârmuire bine statornicită. Aceasta e credinţa mea" (XVIII, 78).
Nu putem vorbi despre Bhagavad-gita în România, fără să aducem omagiu răposatului indianist Sergiu Al-George care a tradus-o în româneşte. Traducerea citatelor le-am preluat din versiunea românească realizată de marele sanskritist, lucrare ce poate fi considerată un model de traducere filosofică şi artistică. Doctorul Al-George mi-a spus odată că începuse să traducă Upanişadele şi că apoi le-a lăsat neterminate, optând pentru Bhagavad-gita. Opţiunea a fost justă, pentru că poemul din epos cuprinde esenţa filosofiei Upanişadelor. Opera a mai fost tradusă în română de către D. Nanu şi, respectiv, Theodor Simenschy.
Un mare erudit şi yoghin indian, Swami Chidbhavanananda, susţine că Mahabharata concentrată ar reprezenta Bhagavad-gita şi că Gita amănunţită ar fi Mahabharata. Bhagavad-gita s-a bucurat de comentariile multor specialişti indieni şi străini, multiplele-i interpretări dovedind universalitatea ei.
În epos, Gita are o semnificaţie alegorică. Kurukşetra - câmpia bătăliei - este simbolul fiinţei umane, unde se petrece o luptă necontenită între bine şi rău. Binele este reprezentat prin cei cinci fraţi virutoşi, şi răul, de cei o sută de fraţi nelegiuiţi. Răul se naşte din ignoranţă, iar binele îşi are originea în puritate. Şi unele şi altele au sorgintea comună, mintea umană, fapt sugerat prin lupta între două ramuri ale aceluiaşi neam. Relaţiile prieteneşti între Krişna şi Arjuna oglindesc legături afectuoase între Macrocosm şi microcosm, Paramatman şi Jivatman. În primul cânt, asistăm la deprimarea lui Arjuna, care se simte vinovat pe plan moral. Ajuns la apogeul perfecţionarăii lumeşti, el se află pe pragul trecerii la realizări spirituale. Tocmai în acel moment vine sprijinul Cerului; însuşi Dumnezeu îi îndrumă pe calea desăvârşirii prin yoga. Poemul împleteşte cele patru forme de yoga - karma-yoga, raja-yoga, bhakti-yoga şi jnana-yoga - , ele sunt prefigurate ca cei patru cai albi înhămaţi la carul lui Arjuna. Cu toate că defectele omeneşti sunt mai numeroase şi mai puternice decât calităţile, omul poate să învingă sentimentele negative, pentru că atunci este ajutat de Cel-de-sus.
Spre deosebire de celelalte texte filosofice indiene, rostite în tihna pădurii, învăţăturile din Gita decurg în câmpul de luptă. Oare viaţa însăşi nu este o strădanie neîntreruptă pentru auto-depăşire? Acea luptă trebuie cucerită cu calmul. De aceea, Gita evocă acelaşi sentiment de linişte ca şi Upanişadele. Glasul păcii amuţeşte la zbârnâitul arcurilor şi clănţănitul săbiilor. Echilibrul sufletesc trebuie dobândit în toate împrejurările vieţii, nu numai în izolarea pădurii sau peşterii, dar şi în mijlocul conflictelor. Aşa cum am spus şi altă dată, războiul epic nu a avut drept scop cucerirea regatului, ci restabilirea legiuirii în lume. De aceea, frontul de luptă, Kurukşetra, este supranumit dharma-kşetra, câmpia legii, cuvântul sanskrit kşetra însemnând în acelaşi timp teren şi corp uman.
Structuralmente, cele 18 cânturi sunt împărţite în trei grupaje. Primele şase explică Macrocosmul, cele din mijloc descriu microcosmul şi ultimele şase cântece stabilesc echivalenţa lor. Alttfel spus, primele îl descriu pe tat, acela, în cele din mijloc pe tvam, tu, şi ultimele, asi, eşti. Gita devine astfel o expunere amănunţită a formulei din Chandogya Upanisad -tat-tvam-asi - Acela eşti tu.
Rămâne, probabil, o întrebare. Care a fost rostul, totuşi, acelui război sângeros, pentru care există şi dovezi istorice? În distihurile 7 şi 8 din cântul IV, Krişna a grăit: "Ori de câte ori Legea slăbeşte, O, Bharata, şi se întăreşte elegiuirea, atunci eu mă creez cu trup./ Pentru salvarea celor buni şi distrugerea celor răi, pentru statornicirea Legii, mă nasc din yuga în yuga", adică în fiecare epocă. Vişnu, susţinătorul creaţiei, are datoria de a-i pedepsi pe cei răi, fără de care nu poate să-i salveze pe cei buni, nici să statornicească legea. Această îndatorire îl îndeamnă să coboare pe pământ sub chipul fiinţelor muritoare. Pasajul respectiv poartă sâmburele conceputului de avatara, despre care voi vorbi în emisiunea viitoare.