Amita Bhose


Amita Bhose

9 februarie 1933 Se naste, la Calcutta, India, Amita Bhose, fiica lui Sudhir Kumar Bhose, avocat la Inalta Curte de Justitie din Calcutta, precum si la Curtea Suprema din New Delhi, si a Pratimei Bhose, casnica. Face parte dintr-o familie cu o intensa activitate culturala si stiintifica. Bunicul sau, J.C. Bhose, a fost un cunoscut orientalist, membru al Societatii Asiatice, premiat de Universitatea din Cambridge cu medalia "Cobden" pentru cercetare in indianistica.

Tatal sau, S.K. Bhose, a obtinut premiul "A.N. Dev", decernat de Universitatea din Calcutta pentru cercetare in domeniul dreptului, desfasurând o bogata activitate pedagogica si fiind ales membru al Senatului Universitatii din Calcutta si al Societatii Asiatice.

Strabunicul pe linie materna, T.N. Mitra, a fost primul licentiat si primul doctor in filosofie de la Facultatea de Stiinte Umanistice din cadrul Universitatii din Calcutta. Diferiti membri ai familiei au avut contributii semnificative in cultura indiana. De pilda, N.C. Bhose a infiintat organizatia Indian Boy Scouts, pentru tineret, iar unchiul tatalui pe linie materna, N.C. Chunder, a devenit unul dintre colaboratorii apropiati ai lui Mahatma Gandhi. Fiul acestuia, P.C. Chunder, un timp ministru al invatamântului si culturii, este un savant cu bun renume si in afara Indiei. Acest climat intelectual in care traieste isi pune amprenta asupra formatiei culturale a Amitei Bhose si a evolutiei sale ulterioare.


1953 Absolvă Facultatea de Chimie, Fizică, Matematică a Universităţii din Calcutta.

1954 Se căsătoreşte cu dr. Dipak Kumar Ray, inginer geolog.

1959 Işi urmează soţul in România, venit la specializare in geologia petrolului, D.K. Ray fiind unul dintre primii indieni care au beneficiat de acordul ştiinţific dintre cele două state. Pentru a pătrunde şi a se familiariza cu mentalitatea şi spiritualitatea poporului român, se inscrie la un curs de limba şi literatura română, la sfârşitul căruia, după doi ani, i se eliberează, pe baza unui examen, un certificat de cunoaştere practică a limbii române.


1961 Se reintoarce in India, impreună cu soţul său.
Mai. Debutează in presa indiană cu articolul Rabindranath in România, apărut in cunoscuta gazeta literara Desk (Tara), in numarul comemorativ dedicat centenarului naşterii lui Tagore. De acum incepe să colaboreze frecvent la diferite reviste şi ziare indiene, publicând articole in bengali si engleza despre cultura şi viata social-politică a Indiei sau cultura şi literatura română, din care face şi traduceri. Tot de pe acum este des invitată de universităţi, şcoli, asociaţii culturale sau la Radio pentru a conferenţia pe diferite teme de convergenţă culturală indo-română.

1962 (1963, in unele autobiografii.) Incepe să lucreze ca redactor-şef adjunct (funcţie pe care o deţine până in anul 1971) la Departamentul de publicitate al instituţiei Damodar Valley Corporation, condusă de guvernul indian, cu sediul central la Calcutta. In această calitate, se preocupă de apariţia revistei instituţiei, D. V. C. Samachar, in limbile bengali, hindi şi engleză, precum şi a altor materiale publicistice. In acelaşi timp, e redactor literar al publicaţiei Damodar Valley Project Reports (5 volume), in limba engleză, editată sub egida Comisiei de planificare a guvernului indian. Contribuie, de asemenea, cu articole la enciclopedia indiană în limba bengali, Bharatakosa.

1964 E cofondator al Asociaţiei Bichitrita (Societate de literatură, muzică, dans şi dramă), din Calcutta, care va fi condusă de prof.dr. P.C. Gupta, istoric cu recunoscută autoritate academică şi unul dintre colaboratorii apropiaţi ai lui Tagore. Ca secretar general (1964-1966), apoi secretar literar (1966-1971), Amita Bhose organizează sesiuni ştiintifice pe teme literare, folclorice şi de teatru, spectacole muzicale, precum şi un simpozion dedicat istoriei cinematografiei indiene.

Din acest moment şi in timp, datorită intensei implicari in cercetarea culturii indiene şi române, ajunge la o anumită specializare şi este cooptată in numeroase şi cunoscute asociaţii culturale. Astfel, activează ca membră in Asiatic Society of India; "Rabindra Bharati" Society; Bangla Sahitya Parisad (Asociaţia de Studii şi Cercetari a Literaturii Bengali), din Calcutta; sau Asociaţia de Studii Orientale din România; şi ca membra pe viaţă in Vishva Bangla Sammelan (Asociaţia Mondială de Cultura Bengaleză) şi Rama Krishna Mission Institute of Culture, din Calcutta; sau Presidency College Alumni Association, European Branch, din Londra.

1965 Absolvă Facultatea de Bengali-Engleză la Universitatea din Calcutta.

Tot la Calcutta se joaca in premieră Nam-na-jana-tara, adaptarea sa in bengali a piesei lui Mihail Sebastian "Steaua fara nume", ce va fi si radiodifuzată in 1967.


1966 Se stinge din viata mama sa. (E posibil ca anul sa fie 1956... in curs de verificare)


1967 La invitaţia Institutului Român pentru Relaţii Culturale cu Străinătatea, vizitează din nou România, stabilind noi relaţii culturale.

1968 Divorţează de D.K. Ray. In acte şi publicatii, intre anii 1954-1971, numele său este indicat ca Amita Ray.

Apar, la Calcutta, Amrao svapna dekhi (Şi noi visăm) (1969, in unele autobiografii), traducere in bengali din poezia română contemporană, şi Cenasonar baire (In afara lumii cunoscute), jurnal de călătorie in România. La posturile de radio indiene, acest jurnal este considerat "cea mai buna carte despre o ţară străină".


august 1969 La Calcutta apare Eminescu: Kavita (Poezii). Despre travaliul traducerii aflăm ulterior din textul conferinţei sale, intitulată Eminescu citit de indieni, sustinută la o Sesiune ştiinţifică a Universităţii Bucureşti: "Scopul meu n-a fost sa obţin neapărat o traducere fidelă a corpului compus din cuvinte, ci să inţeleg mai bine spiritul poeziilor, să pătrund in profunzimea lor enigmatică şi ispititoare, să trăiesc zbuciumul prin care a trecut creatorul lor. [...] Traducerea lui Eminescu n-a reprezentat pentru mine un experiment artistic sau un exerciţiu lingvistic; ea a constituit o experienţă spirituală, o trăire lăuntrică pe care nu ştiu cum s-o definesc." Volumul cuprinde 35 de poezii ale lui Eminescu, antume si postume, tălmăcite in bengali şi insoţite de o scurtă introducere in viata si opera poetului. Este prima traducere a lui Eminescu in India şi a doua in Asia.

La New Delhi, Editura Academiei Indiene de Litere (Sahitya Akademi) ii publica, in cadrul programului UNESCO, traducerea Mattir Kutire (Bordeienii), de M. Sadoveanu, singurul volum românesc tradus in India prin această organizaţie internaţională. Toate cărţile următoare le traduce din proprie iniţiativă, uneori pe cont propriu sau renunţând la drepturile de autor. Fiind primul filolog indian care se ocupă de limba română, n-a avut la dispoziţie nici un dicţionar român-bengali, fiind nevoită să stabilească singură echivalenţe pentru cuvintele româneşti şi să aleagă intre conotaţiile lor specifice din diferitele texte avute in vedere.

La Calcutta are loc premiera Home Guard, o adaptare a sa după O noapte furtunoasă, de I.L. Caragiale.

Din acest an, până in 1971, va avea o rubrică permanentă in pagina pentru femei a ziarului indian Jugantar, publicand articole despre obiceiuri autohtone şi aspecte sociale, ce vor fi reunite, in 1972, in cartea Alapinr alapani (Dialog intre femei).

1970 Apare in volum, la Calcutta, Chutir khela, adaptare după Jocul de-a vacanţa, de Mihail Sebastian, a cărei premieră scenică şi radiofonică avusese loc cu un an in urmă.

Tot acum, vede lumina rampei şi a tiparului, Harano cithi, adaptarea sa după O scrisoare pierdută, de I.L. Caragiale.

august 1971 Participă, invitată de Uniunea Scriitorilor din România, la Congresul internaţional al traducătorilor de la Neptun.

Moare tatăl sau, Sudhir Kumar Bhose.

Decembrie. Se inscrie la doctorat, cu o bursă din partea guvernului roman, la Facultatea de Limbă şi Literatura Română din cadrul Universităţii Bucureşti, alegând ca temă Influenţa indiană asupra gândirii lui Eminescu şi având conducător ştiinţific pe prof. dr. Zoe Dumitrescu-Buşulenga. In articolul Argument, publicat in Facla (XXXI, serie nouă, an.l, nr. 2771 [l], iulie 1990, p. 10), găseşte şi resorturi sentimentale hotărârii de a reveni in România. "După moartea tatălui meu, in 1971, - va scrie - m-am intors in România ca să caut un ungher de afecţiune in mijlocul poporului român."

1972 I se oferă, in calitate de colaborator, ţinerea unui curs facultativ de limba şi literatura bengali la Universitatea Bucuresti, Catedra de limbi orientale. Va preda numai in română.

Primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traducerea in bengali a lui Eminescu.

1974 In cadrul activităţii ştiinţifice a Catedrei de limbi orientale, redactează un Curs de bengali. In lipsa unei masini de scris cu caractere bengaleze, scrie caligrafic, ajutată de studenţi, intregul curs - ca şi pe următoarele, de altfel -, pentru a fi multiplicat, tipografiile nedispunand nici ele de caracterele limbii respective.



1975 Susţine teza de doctorat la Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii Bucureşti. Lucrarea sa, Influenta indiană asupra gândirii lui Eminescu, stabileşte câteva puncte inedite de interferenţă a culturilor indiană şi română, reliefate in creaţia eminesciană, incercând să modifice optica criticii romîneşti privitoare la izvoarele de cultură indiană la care apeleaza Eminescu. George Munteanu, cunoscutul biograf al poetului, remarcă in referatul asupra tezei: "Acest mod de a fi al poetului (poet-inelept in acceptie indiană, n.n.) e cel care ni s-a impus şi nouă atunci când - meditând mai indelung la relaţiile sale de adâncime cu gândirea, cu inţelepciunea străveche românească - am inţeles că trebuie de pe asemenea bază scrisă o nouă biografie a lui Eminescu". Printre recenzori se numără: Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Sergiu Al-George, Şerban Cioculescu, Constantin Ciopraga, Alexandru Piru.

li apare, la Editura Albatros, traducerea sa din bengali Proverbe si cugetari bengaleze.

Publica, la Editura Ion Creanga, Povestea printului Sobur, culegere de basme indiene, traduse tot din bengali.

1976 Pentru o jumătate de an, după incheierea bursei, face o deplasare in India, apoi işi vizitează in Anglia fratele mai mare, Pulak Bhose, actor si regizor, stabilit lângă Londra, la Saint Albans. Pulak Bhose este cel care o sprijină toată viaţa, sufleteşte şi material, plătindu-i biletele de avion şi chiar cărţile pe care le achiziţiona din străinătate pentru studenţii săi români. Amita Bhose avea un salariu in lei, ca orice lector român, fără vreun alt sprijin material din partea guvernului indian, cum se intampla in cazul profesorilor de hindi invitaţi.

La Saint Albans primeşte - printr-o scrisoare de la prof. Cicerone Poghirc, şeful Catedrei de limbi orientale - vestea acordării, de catre Ministerul Invăţământului, a unei burse postdoctorale de 2 ani pentru a putea participa, alături de alţi specialisti, la editarea stiintifică a operei lui Eminescu. Este cooptată, de aceea, in Colectivul Eminescu, format in acest scop sub egida Muzeului Literaturii Române. In această calitate, elaborează un studiu despre amprentele filosofiei indiene in proza literară eminesciană, ce va fi inclus in volumul VII al Operelor, editat de Editura Academiei in 1977, şi stabileşte textul Gramaticii sanscrite mici de Fr. Bopp, tradusă de poet şi rămasă in manuscris, insoţindu-l de aparatul critic specific. Transcrierea manuscrisului eminescian se face prin transliterarea cuvintelor sanscrite cu ajutorul caracterelor latine şi a semnelor diacritice. Această muncă, depusă pe parcursul a trei ani, este valorificată in volumul XIV al seriei de Opere, aparut la aceeaşi editura in 1983. Fiind doar colaborator extern al Colectivului Eminescu, in acelaşi timp continua să predea la Universitate.

Participă la cel de al doilea Congres internaţional al traducătorilor, de la Bucureşti.


februarie 1977 Solicită domiciliul stabil in România, fără de care nu putea primi nici post, nici spaţiu locativ. De dragul culturii române, pentru care a facut acest pas, in cererea pentru obţinerea domiciliului stabil declară că nu ezită să lichideze proprietăţile imobile din India şi să transfere banii in băncile din România.

Apare a doua ediţie a Cursului de limba bengali.

Decembrie. In India, unde venise pentru o lună, in vacanţă, i se decernează, de către ambasadorul român, pentru activitatea sa din domeniul culturii române, medalia comemorativă a centenarului cuceririi Independenţei de stat a României.

1978 E angajată lector suplinitor la Catedra de limbi orientale a Universităţii Bucureşti, predând cursuri practice de sanscrită şi bengali, precum şi cursuri teoretice de civilizaţie indiană şi estetică indiană. In anul universitar 1978-1979 ţine şi un curs special de cultură comparată indo-română la Catedra de Literatură Universală şi Comparată din cadrul Facultăţii de Limba şi Literatura Română a Universităţii Bucureşti. Ca şi pentru bengali, şi pentru sanscrită a fost nevoită să ia totul de la inceput, pentru că, deşi un lector român ţinuse un curs facultativ de sanscrită timp de 30 de ani, nu se creasera nici o bază şi nici o tradiţie in acest sens. In timp, după cercetări indelungate in metodologia predării limbii sanscrite la străini, a redactat un astfel de manual de sanscrită (de aproximativ 300 pagini). O asemenea lucrare nu există in nici o alta limbă europeană. Din păcate, manualul a rămas in faza de manuscris.

La Editura Junimea, din laşi, ii apare teza de doctorat, sub titlul Eminescu si India. In prefaţa cărţii, prof. dr. Zoe Dumitrescu-Buşulenga remarca: "Este pentru prima oară, şi momentul mi se pare incărcat de semnificaţii, că o minte indiană se pleacă asupra operei eminesciene, judecând, şi nu in sine, ci in raport cu o străveche cultură a Răsăritului.

La Editura Univers, vede lumina tiparului Scrisori rupte, antologie de scrisori ale lui Rabindranath Tagore. Cartea reprezintă prima traducere in româneşte realizată direct din bengali, celelalte, cunoscute până atunci, fiind făcute din limbi europene.



10 februarie 1979 Primeşte aprobare pentru domiciliu stabil in România.


1980 Datorită interesului arătat de către studenţi pentru limba lui Tagore, propune infiinţarea unei secţii de limba şi literatura bengali, paralelă cu cea de hindi, care să includă şi sanscrita şi civilizaţie indiană, oferindu-se sa conducă toate cursurile, de la anul I până la anul IV.

Daca limba hindi era importantă pentru valoarea ei practică, bengali si sanscrita se făceau necesare prin incontestabila lor valoare literară, fiind limbile in care sunt scrise câteva din marile capodopere ale lumii. Propunerea insă, deşi avizată de Ministerul Invăţământului şi susţinută de Ambasada Indiei, a ramas, din motive economice, doar pe hârtie.

Amita Bhose a pastrat totuşi statutul facultativ al celor două discipline, predându-le două ore pe săptămână, rezultatele studenţilor - nu numai de la Universitate, ci şi din alte instituţii de invăţământ superior - fiind uimitoare, in ciuda faptului ca nu primeau nici măcar un certificat de absolvire.

S-au redactat atunci importante lucrări de sinteza; s-a tradus din bengali şi sanscrită, iar unele din aceste traduceri au intrat in paginile unor cunoscute reviste culturale ale momentului, precum: Ramuri, Convorbiri literare, Orizont, Romania literara etc. Imboldul acestor impliniri au fost intotdeauna relatiile afective dintre profesor şi studenţi, sentimentul de respect reciproc, in spirit indian.


1981 Cu sprijinul ştiinţific al sanscritologului Sergiu AI-George, infiinţează şi conduce un Cenaclu de studii indiene, in cadrul cursului de Civilizaţie Indiană, ţinut la Universitatea Bucureşti. Şedintele cenaclului aveau loc o dată pe lună, asistate de studenţi şi numeroşi oameni de cultură din afara Universităţii. După susţinerea referatelor, urmau discuţii, intrebări, răspunsuri. La opt seara, portarul bătea in uşă, semn că Universitatea se inchidea. Grupul se muta de aceea la cofetăria de vizavi, numită "sediu" până când, la ora 22, se inchidea şi aceasta. Discuţiile continuau insă totdeauna in drumul spre casă.

In cadrul spectacolelor literar-artistice in sanscrită şi bengali, iniţiate in 1974 şi desfăşurate până in 1985, studenţii săi interpretează, in regia lor, piesa "Dragostea incurcă, dragostea descurcă", versiunea Amitei Bhose in limba română după piesa lui Rabindranath Tagore "Ses reksa", scrisă in bengali. Este prima reprezentaţie de teatru indian in România. Scene din aceste spectacole sunt preluate in emisiuni ale Radiodifuziunii române pentru străinătate sau la postul de televiziune din Calcutta. Un fragment din textul tradus al piesei este şi publicat acum, in Almanahul "Ramuri" pe 1982, apărut la Craiova.

Moare, neaşteptat, Sergiu Al-George, provocându-i Amitei Bhose o mare durere.

1982 Deşi studiile indiene n-aveau nici o legătura cu mişcarea de meditaţie transcendentală (care la rându-i, n-avea nici o legatura cu yoga adevărată, fiind dirijată dintr-o ţară europeană şi de către o persoană expulzată din India), activitatea Amitei Bhose este supusă unor restricţii severe. Cursul de civilizaţie indiană ii este intrerupt timp de patru ani, iar Cenaclul de indianistică, supus unei supravegheri vizibile, este nevoit să-şi inceteze activitatea. La ultima lui şedinţă, desi era anunţată şi o delegatie a Ambasadei indiene, in frunte cu ambasadorul, din cauza fricii şi a suspiciunii faţă de tot ce era legat de India, prezenţa la lucrări a fost mai mult simbolică. Au fost luate anumite măsuri pentru reducerea numărului de studenţi la cursurile de sanscrită. La un anume moment, sub pretext că primise printre cursanţi studenţi din afara Universităţii, se incearcă şi oprirea salariului Amitei Bhose pe intregul an universitar. Spectacolele anuale date cu grupele sale de studenţi nu sunt interzise, dar asistenţa la ele este controlată cu multă rigoare, intrarea spectatorilor din afara Universităţii şi chiar a rudelor participanţilor nemaifiind de acum permisă.

Traduce Căruţa de lut (Mrcchakatika) de Sudraka (sec. II i.e.n.), una dintre cele mai reprezentative piese sanscrite. E prima traducere a piesei respective in română si, totodată, prima traducere a unei piese din limba sanscrită in limba română.

1983 Traduce in bengali piesa de teatru lona, de Marin Sorescu.

1985 Apare, tipărit la Tipografia Universităţii Bucureşti, Dicţionarul bengali-român, cuprinzând aproximativ 15.000 de cuvinte.
Cum aminteam, spre a fi multiplicate, cele 850 de pagini au fost scrise de mână, cu ajutorul studenţilor săi.

1986 Se incearcă retrogradarea Amitei Bhose pe post de asistent prin neaprobarea normei de lector. E inceputul unor sinuoase acţiuni subterane de indepărtare a ei de la Universitate, care vor culmina in anii imediat următori Revolutiei. Dacă acestea sunt simple manevre egoiste de vânare a postului său universitar sau ceva mai mult, vom afla poate la deschiderea dosarului ei intocmit de Securitate, când va fi posibil.

1988 Se tipăreşte, tot la Tipografia Universităţii, Manualul de limba bengali, primul indrumar al limbii bengali contemporane pentru studenţii străini, redactat pe baza experienţei pedagogice dobândite. La New Delhi, Editura Academiei Indiene de Litere publica piesa lona, in versiunea Amitei Bhose.

1989 Fără a avea un cadru didactic specializat in hindi, Catedra de limbi orientale permite inscrierea, in toamnă, a studenţilor la această disciplină, pentru anul universitar 1989-1990, păstrând statutul facultativ al cursurilor de bengali şi sanscrită, care aveau numeroase solicitări şi profesor -de 17 ani - in persoana Amitei Bhose.

1990 Sporesc presiunile asupra Amitei Bhose, menite a o face să părăsească Universitatea: o proaspătă absolventă a secţiei română-hindi pătrunde in sala de curs, prezentându-se ca adevarata titulară a lui şi ameninţând-o cu reclamaţii la minister; o alta o injuriaza de câte ori o intâlneşte şi incearcă să o agreseze chiar in propria-i casă; primeşte telefoane ciudate; i se oferă voalat valută pentru a pleca din România. Nu se lasă insă intimidată, convinsă fiind de importanţa locului pe care societatea română i-l conferise in cultura ei şi legată de această cultură cu o anume indestructibilă pasionalitate.

20 martie. Constată că in Monitorul oficial, unde erau anunţate la concurs posturile pentru titularizare (in urma deciziei Ministerului Invăţământului de titularizare a tuturor posturilor de suplinitor) sau avansare, postul de lector, pozitia 7, pe care-I definea, fusese scos la concurs cu o serioasă modificare de normă - hindi, bengali, sanscrită şi indianistică - imposibilă omeneşte. De când fusese angajată lector suplinitor (1978), predase cursuri facultative de sanscrită şi bengali, un curs teoretic şi un seminar de civilizaţie indiană veche la disciplina B hindi, anii I-IV, şi un curs special de estetică indiană la disciplina B hindi, anul IV. Civilizaţia indiană veche şi estetica indiană reprezentând doar unele aspecte ale studiilor indianistice, nu puteau fi confundate cu disciplina indianistică, pentru care, in Universităţi din alte ţări, există catedră separată. lar materiile care au fost predate in cadrul disciplinei hindi ii erau trecute ca "hindi" in norma din motive necunoscute ei şi independente de voinţa sa. Dacă pentru celelalte posturi erau specificate materiile ce intrau in obligaţia didactică a titularului (de ex.: lingvistica, sintaxa, istoria literaturii etc.), pentru postul pe care-l ocupa nu erau menţionate decat cele 4 discipline. Lectorul respectiv trebuia sa fie capabil să desfăşoare toate activităţile didactice şi ştiinţifice aparţinând disciplinelor respective. Cu alte cuvinte, să conducă singură patru catedre.

Solicită conducerii Facultăţii rectificarea - justificată - a normei şi avansarea la gradul de conferenţiar, deoarece avea peste 18 ani vechime. Modificarea normei nefiind făcută, nu se prezintă la concursul pentru titularizare. La acest concurs nu se prezinta insă nici altcineva, in România neexistând contracandidat. In această situaţie, solicită forurilor Universităţii şi Ministerului Invăţământului prelungirea contractului anual pentru a-şi putea continua activitatea ca lector suplinitor. Nu primeşte insă răspuns la nici unul dintre memorii, fie predat personal, fie depus la registratura (circa 15, insumand peste 50 de pagini). Sunt ignorate de asemenea şi memoriile studenţilor de la hindi, care solicitau infiinţarea disciplinei oficiale de bengali.

La sfarsitui anului univeisitar, postul ii este desfiinţat.

La recomandarea Ministerului Invăţământului şi Ştiintei, este reincadrata totuşi la inceputul anului universitar 1990-1991, dar salarizarea ii va fi aprobată abia peste cinci luni. Totodată, in urma unei propuneri făcute la minister din partea unui comitet de initiativă format din foştii săi studenţi şi alţi oameni de cultură, propunere susţinută de o comisie din India, se infiinţează, sub conducerea sa, un Centru de Studii şi Cercetari Indiene "Bharat tirtha" (Pelerinaj indian), având ca preşedinte de onoare pe acad. prof. dr. docent Zoe Dumitrescu-Buşulenga.

Centrul funcţiona pe langă Catedra de limbi orientale a Facultăţii de Limbi Străine din Universitatea Bucureşti. Cu foarte puţină publicitate s-au inscris la cursurile libere de sanscrită, bengali şi civilizaţie indiană peste 100 de studenţi şi salariaţi.

Cursul de civilizaţie indiană pe care-l preda la studenţii oficiali de hindi este incredinţat unui muzeograf.

1991 septembrie. Centrul de Studii si Cercetări Indiene este desfiintat, bineinteles, o dată cu postul sau.

1 octombrie. Este nevoită să se transfere la Institutul de Etnografie si Folclor al Academiei Romane, in calitate de cercetător ştiinţific, specialitatea indo-europenistică. Preda bengali, sanscrită şi civilizaţie indiană la Universitatea Populară Bucureşti, anul universitar 1991-1992.

1992 Iulie. Pentru a-si finaliza tema de cercetare, Studiu comparativ si contrastiv al proverbelor române si indiene, solicita concediul de odihna si o perioada de documentare in bibliotecile din India, fara vreo obligatie financiara din partea Institutului decat salariul obisnuit, in lei.

20 iulie-26 septembrie. Se afla in India, gazduita de fratele sau mai mare din Calcutta.

27 septembrie. Se intoarce in România, foarte obosita, dar si foarte fericita de a fi stabilit noi punti de legatura intre tara de origine si cea adoptiva. Ignora hepatita care se declansase in India pe fondul stresului si al supararii cauzate de numeroasele umilinte din ultimii doi ani si se interneaza in Spitalul Colentina la 11 zile de la revenirea in tara, dupa ce incheie o lucrare pentru Institut si dupa ce stabileste ultimele amanunte in legatura cu noul an scolar de la Universitatea Populara Bucuresti.

24 octombrie. La ora 9 dimineata, in urma unei operatii nereusite, se stinge din viata, aproape nestiuta, Amita Bhose.

Fratele sau, Pulak Bhose, alarmat de lunga tacere pricinuita de spitalizare, sosise cu o zi inainte in România, reusind sa o mai prinda in viata.

27 octombrie. Conform obiceiului indian, corpul ii este incinerat. Cei care i-au adus un ultim omagiu au fost numerosi. Fostii sai studenti au venit din toate colturile tarii pentru a-si lua ramas-bun si pentru a-i recita din Eminescu. La dorinta fratelui ei, urna cu cenusa a Amitei Bhose a ramas in România, ca o implinire fireasca, desi prematura, a destinului celei care, timp de 30 de ani, a slujit cu devotament cultura româna.

A lasat in manuscris, gata de tipar Caruta de lut - traducere din sanscrita a piesei Mrcchakatikan de Sudraka; Dragostea lui Radha si Krsna, de Candidas, unul dintre cele mai frumoase si mai sensibile poeme de dragoste din literatura bengali, traducere din bengali; Doi pui de cerb, antologie de poverbe pentru copii de Chitrita Devi - traducere din bengali.

Neterminate au ramas proiectele: Tagore, in Romania (in limba bengali). Manual de limba bengali (in engleza). Manual de limba sanscrita (in romana), amplul studiu Proverbe indiene proverbe romanesti.

1997 La Editura Ştiinţificã apare Natyasastra, tratat de arta dramatica, o enciclopedie a artei si culturii antice a Indiei, stând la baza intregii evoluţii ulterioare a artelor indiene, a cãrei traducere din sanscritã a inceput-o in 1987, impreunã cu fostul sãu student, Constantin Fageţan. In momentul morţii, traducerea se afla intr-un stadiu avansat, fiind ulterior finalizatã de colaboratorul sãu.


1998 La Mihai Dascal Editor apare Maree indianã. Interferente culturale indo-romane, studii si articole scrise intre 1973 si 1989.

2001. La Mihai Dascal Editor apare Eminescu, studii si articole despre Eminescu scrise in perioada 1972-1991.

2008 La editura Polirom apare volumul Cele mai frumoase basme bengaleze, traducere din bengali. Cotraducator Carmen Musat-Coman.

2009 Fosta sa studenta si colaboratoare Carmen Musat-Coman infiinteaza editura Cununi de stele, pentru a publica opera profesoarei sale.

Au vazut, astfel, lumina tiparului:

Proverbe şi cugetãri bengaleze, culese si traduse din bengali
Radha şi Krişna, de Chandidas, traducere din bengali
Maree indianã. Interferenţe culturale indo-române
Eminescu şi India, teza de doctorat
Proza literarã a lui Eminescu şi gândirea indianã
Eminescu şi limba sanscritã
Dialoguri cu Amita Bhose: Eminescu este magnetul care ma atrage spre Romania
Sãrbãtori sezoniere din India
Manual de limba sanscritã, vol. I-II,
Scrisori rupte, de R. Tagore, traducere din bengali.
Dragostea încurcã, dragostea descurcã, de R. Tagore, traducere din bengali.
Soarele din prima zi (poezii ale lui R. Tagore, traducere din bengali),
Dictionar de verbe sanscrit-român.
Proverbe si cugetari sanscrite, culese si traduse din sanscrita.
De la Durga puja la lumea lui Kalidasa - emisiuni radiofonice
Sergiu Al-George vazut de noi, indienii.

In pregatire:
Manual de limba bengali
Manual de limba sanscrita, vol.III
Eminescu si Tagore
Dictionar bengali-roman
Eminescu: Kovita - editie bilingva, bengali-romana. Prima traducere a lui Eminescu in Asia, 1969.

În presa strãinã şi româneascã, de-a lungul vieţii, a publicat, în periodice, peste 56 de traduceri din literatura românã în bengali şi din bengali în românã, peste 90 de articole şi studii. A susţinut mai mult de 100 de conferinţe şi emisiuni radiofonice şi a acordat peste 20 de interviuri pe teme culturale.