Amita Bhose


Amita Bhose

«« inapoi

Eminescu în ţara Sakuntalei


Eminescu nu este străin nici unui cititor indian, deşi India cunoaşte poezia sa de curând. Nici India n-a fost o ţară străină pentru Eminescu. De câte ori nu s-a plimbat prin intermediul lecturilor şi al imaginaţiei Eminescu, prin pădurile exotice ale Indiei, pe malul marelui Gange şi pe vârfurile înzăpezite ale munţilor Himalaya!

Spune Rabindranath Tagore într-o poezie că viaţa adevărată a unui poet se găseşte în poezie şi nu în biografie. Citind poeziile lui Eminescu, nu putem noi oare să-i urmărim paşii pe meleagurile indiene? Cel puţin, aşa cred cititorii indieni, pentru ei Eminescu fiind un poet mai mult indian decât european.

Iată o amintire ciudată pentru mine, dar şi plăcută. Odată am citit o poezie a lui Eminescu într-un cerc al scriitorilor din Calcutta, fără să spun numele poetului. Ascultătorii s-au mirat, întrebându-se cine este acest mare poet indian şi cum operele sale au rămas necunoscute pentru ei. Toţi au fost atât de bucuroşi de descoperirea acestui poet "indian", încât mi-a fost greu să-i dezamăgesc, spunându-le că este un poet european. Nu am reuşit să-i conving până când nu le-am arătat că această traducere a fost publicată ca atare în paginile revistei Prabasi; atunci unul dintre ei a exclamat uimit: "Cum poate un poet european să scrie aceste versuri?

Pe când cu zgomot cad
Izvoarele-ntruna,
Alunece luna
Prin vârfuri lungi de brad.

Pătrunză talanga
Al serii rece vânt,
Deasupră-mi teiul sfânt
Să-şi scuture creanga.

Sunt convins că traducătoarea şi-a permis prea multă libertate, introducând câteva motive indiene în această poezie."

Cititorii români îmi sunt martori că nu sunt eu cea care a îndrăznit să sune talanga în versurile lui Eminescu.

Totuşi, protestul colegului meu nu era în întregime lipsit de o bază logică. Contactul strâns între om şi natură constituie o caracteristică pentru literatura indiană. Eminescu este una dintre rarele excepţii printre poeţii occidentali - aşa cum observă şi Tudor Vianu - căruia natura nu-i este străină, dimpotrivă, chiar prietenă. Într-adevăr, dorul de natură, durerea despărţirii de ea, teme predilecte pentru Eminescu, nu-şi găsesc paralelă, pare-se, în literatura universală, decât cu operele unor mari poeţi indieni, precum Kalidasa sau Tagore. Geamătul de durere al lui Eminescu în... O, rămâi îşi găseşte rezonanţa în Sakuntala, opera celebră a lui Kalidasa; de aceea pare atât de firesc ecoul pe care poezia lui Eminescu l-a stârnit în sufletele cititorilor din tara Sakuntalei.

Iată de ce m-am simţit şi eu atât de apropiată de gândirea lui Eminescu, de ce versurile sale m-au frământat ani întregi, negăsindu-mi liniştea până când nu le-am tradus în limba mea, oferind astfel compatrioţilor mei posibilitatea de a-l cunoaşte. Deşi Eminescu era cunoscut în India ca un mare poet şi un admirator pasionat al filozofiilor upanişadice şi buddhiste, opera sa fiind mai puţin tradusă în limba engleză, nu era uşor accesibilă cititorilor indieni.

Încercarea mea de a traduce o parte din opera lui Eminescu are drept rezultat apariţia unui volum cuprinzând traducerea a 36 de poezii cunoscute, volum publicat de o renumită editură din Calcutta, în ziua de 23 august 1969, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la eliberarea României de sub jugul fascist. Aşadar, limba bengali, vorbită de 45 de milioane de oameni în India şi 75 de milioane de oameni în Republica Bangladesh, o limbă cu o bogată tradiţie literară de peste 500 de ani, având scriitori de seamă ca Rabindranath Tagore, a avut cinstea de a fi prima limbă indiană şi, după informaţiile noastre, a doua limbă asiatică, în care s-au tradus poeziile lui Eminescu.

Fireşte că acest volum de traduceri şi-a găsit imediat un puternic răsunet în presa indiană. Revista Nandan a salutat călduros poeziile lui Eminescu, îndeosebi pentru ideile lor revoluţionare.

Poetul Krishna Dhar, unul dintre fruntaşii intelectualilor progresişti din India, scria în paginile revistei Amrita: "Traducătoarea acestui volum a ales o limbă aproape necunoscută cititorilor indieni, şi spre uimirea noastră am descoperit un poet care, deşi a trăit acum 100 de ani, a suferit frământările sufleteşti ale omului din secolul nostru".

Criticul Nikhil Sen a felicitat apariţia acestui volum în rubrica de recenzii a ziarului Amrita Bazar Patrika, ziar în limba engleză de cea mai mare circulaţie în India şi având un mare număr de cititori atât în Marea Britanie cât şi în Statele Unite. Îmi permit să citez câteva rânduri din această recenzie: "Epigonii admiratori ai lui Eminescu au descoperit în el un mare poet romantic al Europei. În poeziile sale, ei au găsit «focul şi revolta», conflictele între împărat şi proletar şi, totodată, folclorul străvechi al ţării poetului, cântecele văilor şi dealurilor Moldovei. Totuşi, Eminescu n-a fost pur romantic în înţelesul obişnuit al termenului; el a pătruns în suferinţele omului de jos, dând astfel glas durerilor celor supuşi şi umiliţi... Versurile lui Eminescu prezintă o contopire armonioasă a gândirii occidentale şi indiene. Influenţa umanismului buddhist e remarcabilă în poezia sa. Operele lui sunt traduse în multe limbi europene şi asiatice; felicităm traducătoarea care le-a tradus şi în bengali. Deşi ştim că marea poezie nu se poate traduce niciodată, afirmăm cu certitudine că acest volum constituie un distins adaos la poezia bengaleză."

Cităm dintr-o altă recenzie din paginile ziarului Tugantar, semnată de veteranul prozator Parimal Goswami. "Acest volum stabileşte o nouă legătură între cultura românească şi cea indiană, fapt pentru care oamenii de litere şi cultură din India îi vor fi totdeauna recunoscători traducătoarei".

Sochi Raut-Roy, poet de renume mondial şi traducător al unor poeţi universali, a tradus din limba bengali în limba oriya câteva dintre poeziile lui Eminescu, publicându-le în revista Diganta.

Acest mare poet a şi avut chiar amabilitatea de a-mi scrie, felicitându-mă pentru această traducere şi, totodată, pentru a-şi exprima părerea de rău că nu are şi el posibilitatea să-l citească pe Eminescu în original.

Sperăm că în timp ce relaţiile culturale între ţările noastre vor deveni din ce în ce mai strânse, vom avea prilejul să-l citim pe Eminescu în cele patrusprezece limbi majore indiene; astfel, versurile acestui mare iubitor al Indiei vor răsuna pe toate meleagurile indiene, de la poalele munţilor Himalaya până la ţărmurile Oceanului Indian.



«« inapoi